“Ita lampu est custa net neutrality?”. Dd’apo pregontadu a un’amiga faedde·nde a su telefoneddu. “Ohi, una cosa lègia comente dda bolent fàghere immoe – m’at respustu – ma ddu sunt fadende in Amèrica feti, mancu male”. Est bastadu a chircare in internet pro mi fàghere un’idea in deretura: custa cosa pertocat is diritos de is giassos internet, e gente meda in Amèrica est arrennegada.
Pro cumprèndere mègius. Sa net neutrality est unu printzìpiu chi permitit a is cosas chi biemus in internet de èssere manigiadas a sa matessi manera de is ‘provider’, sotziedades chi tenent ‘alluta’ in ònnia momentu sa connessione a internet.
Obama, cando fiat presidente de s’Amèrica, aiat fatu unu provedimentu pro sighire a fàghere pro totus sa matessi manera pro su pagamentu. Imbetze Trump bolet cantzellare totu, ponende sa possibilidade de fàghere internet a duas velotzidades: is règulas noas permitint a provider comente ‘Verizon’ e ‘Comcast’, de manigiare is tarifàrios de is servìtzios internet e agiudare de prus chi ponet prus dinari. Sa proposta at a èssere votada su 14 de su Mese de Idas.
Apo telefonadu un’àtera borta a s’amiga mia, pregontende chi custa cosa podet capitare finas in Italia. “Boh, e ddu pregontas a mie?” M’at respustu. Tzertu, non nde podimus ischire, petzi ca a mie unu pagu de timoria benit.
